HOME Interviuri Stiri

INTERVIU cu Ambasadorul Indoneziei in Romania, E.S Amhar Azeth, despre expresivitatea unei culturi: Wonderful Indonesia!

Oare cum poate fi cel mai bine definit exotismul? Poate ca un lăcaş al culturii variate, al moscheilor şi templelor care ating bolta cerească, al peisajelor naturale desprinse parcă din picturile de vază sau al aromelor ce caracterizează viaţa de zi cu zi? Acest loc este Indonezia sau ,,ţara celor 17.000 de insule’’.

Primul contact cu această paletă exotică a civilizaţiei şi culturii taie răsuflarea fiecărui vizitator aflat, astfel că, este nevoie de mult spirit de aventură şi dorinţă de cunoaştere pentru a afla misterele acestei ţări. De asemenea, din bagajul cultural acumulat într-o vizită în Indonezia nu trebuie să lipsească o vizită la monumentul Monas din Jakarta pentru a aduce omagii independenţei statului, o zi întreagă de surf în Kuta, o experienţă culturală inedită în tradiţionala Tana Toraja sau explorarea lumii subacvatice în insula Raja Ampat.

La nivel de ambasadă, o picătură din spiritul românesc este reprezentată pe tărâm indonezian de către Ambasada României la Jakarta prin E.S. Valerica Epure, în timp ce o parte din diversitatea şi exotismul indonezian pătrunde pe teritoriul românesc prin Ambasada Republicii Indonezia la Bucureşti reprezentată de E.S. Diar Nurbintoro.

,,Visează, căci Dumnezeu mereu îţi va îmbrăţişa visele’’, scria Andrea Hirata, un celebru scriitor indonezian într-una dintre cărţile sale. Nu este de mirare faptul că Indonezia este o ţară care apreciază spiritualitatea şi religia, teritoriul său fiind împresurat de vechile sutre hinduse, de înţelepciunea budistă şi de grandoarea islamului, Indonezia fiind şi statul cel mai numeros din punct de vedere al aparţinătorilor la religia islamică. De asemenea, Indonezia este a patra cea mai populată ţară din lume, cu o populaţie tânără majoritară – peste 60%!, cu o multitudine de triburi caracterizate de culturi aparte, în ciuda modernităţii care cuprinde întreaga ţară, dar şi cu un număr vast de insule, adesea contestat. Dacă doriţi să comunicaţi în Indonezia, trebuie să ştiţi că există peste 700 de limbi – cu toate că Bahasa Indonesia şi Javaneza sunt cele mai folosite limbi, iar o simplă plimbare pe străzile aglomerate din Bali îţi va confirma răspunsul la întrebarea de ce apare cel mai des capitala indoneziană pe Instagram.

This slideshow requires JavaScript.

România – Indonezia, o rută culturală extraordinară

De cele mai multe ori, exotismul din Orient se întrepătrunde cu spiritul din Occident şi dă naştere unor legături sociale, statale, civice şi culturale strânse, care rezistă în ciuda trecerii timpului sau a obstacolelor politice. Aşa este şi în cazul relaţiei România – Indonezia: încă de la 8 februarie 1950, Guvernul României recunoştea independenţa Republicii Indonezia şi o sprijinea în demersurile sale viitoare de integrare internaţională. În 1958 cele două guverne decideau să stabilească misiuni diplomatice între state la rang de legaţie, urmând ca în 1990 aceastea să evolueze la rang de ambasadă. De asemenea, misiunea România în Indonezia prindea contur încă din 1959, în timp ce 1961 a reprezentat momentul vizitei primului ambasador indonezian pe teritoriu românesc. După momentul 1989, un dialog din ce în ce mai active a avut loc între reprezentaţii României şi Indoneziei, ţelul acestora fiind de a amplifica relaţiile bilaterale şi de a le fructifica în cadrul a cât mai multe domenii de interes; astfel,  au avut loc vizite oficiale ale preşedinţilor (Jakarta – 1997 şi 2004; Bucureşti – 2003), dar şi schimburi de vizite ale miniştrilor, ultimul fiind efectuat de ministrul român de externe la Jakarta în 2016. Relaţia României cu Republica Indonezia este un pas în vederea cooperării la nivel internaţional, aceasta fiind amplificată prin dialogul activ UE – ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est) şi ASEM (Reuniunea Asia-Europa), dar şi prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Indonezia.

Buletin cultural – Indonezia

Dansurile și muzica indoneziene, comori ale lumii 

“Kemarin adalah kenangan, esok adalah harapan, tapi yang terpenting, hari ini adalah kenyataan yang harus dijalani baik-baik.” – Ziua de ieri e o amintire, ziua de mâine o speranţă, dar cel mai important, ziua de astăzi este o realitate care trebuie tratată ca atare.

Nu am ales la întâmplare acest citat care parcă descrie cumva ciclul vieţii umane, dar şi adevărata semnificaţie a artei şi influenţa sa asupra cotidianului. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa dansului, este nevoie de perseverenţă, de paşi vechi, de speranţe viitoare şi de multă implicare actuală. Dansul indonezian este asemenea unui eventai deschis, multifaţetat şi plin de culori vii, prin care se reliefează diversitatea sentimentelor umane şi darul creaţiei artistice. Tarian Indonesia sau dansul indonezian ilustrează diversitatea etnică şi culturală a ţării, Indonezia fiind leagănul a peste 700 de grupuri etnice şi a peste 3.000 de dansuri originale. Datorită tradiţiei îndelungate pe care o are dansul şi rolului pe care acesta l-a avut şi încă îl are în formarea socială şi culturală, se pot delimita trei categorii distincte ale dansului: perioada preistorică tribală, perioada hindu-budistă şi perioada islamică. Pentru fiecare dintre cele trei categorii deja menţionate există numeroase dansuri reprezentative, însă toate provin dintr-o sursă religioasă şi spirituală. În funcţie de zona de origine, dansurile sunt inspirate fie de natură – Tari Merak, de vechi cântece de luptă – Cakalele şi dansul Kabasaran din Minahasa, de spiritualitate – Tari Sanghyang Dedari, un dans din Bali care presupune alungarea spiritelor rele. Pentru categoria hindu-budistă, grandoarea dansului este exprimată prin sendratari – opere epice în care sunt prezentate poveştile şi poemele hinduse în care apar divinităţi precum Shiva, Brahma şi Vishnu, iar capodoperele de inspiraţie islamică cuceresc printr-o vestimentaţie mult mai modestă, prin încărcătura spirituală a fiecărei mişcări, dar şi prin noutatea instrumentelor de inspiraţie arabă – rebana, tambur şi gendang.

Există de asemenea şi categoria dansurilor de curte, care prezintă într-un mod unic istoria şi etapele pe care acesta le-a parcurs, iar cele mai importante ar fi Dansurile Javaneze, o demonstraţie vie a artei la cel mai înalt nivel. O explozie de culoare şi accesorii caracterizează şi dansul Gending Sriwijaya în timp ce dansul Javanez tradiţional Ronggeng este o epopee vie a celor mai frumoase versuri. Din punct de vedere muzical, muzica indoneziană îmbracă diverse forme şi compoziţii, fiind foarte distinctă de la o insulă la cealaltă; pentru o experienţă muzicală aparte, melodiile Si Patokaan şi Gundul Pacul sunt cele mai bune ingrediente. Printre instrumentele din majoritatea operelor muzicale se numără gamelan – cel mai important instrument indonezian, angklung, sasando sau kulintang.

Vestimentaţia este asemenea unei picturi acrilice – jocurile de culori din vestimentaţia femeilor sunt formate din auriu, culori puternice precum roşu, galben, mov sau verde smarald, dar şi din culori clasice precum maro sau negru în regiunea Papua, iar hainele tradiţionale purtate la diferite ocazii importante poartă numele de Baju penganten. Accesoriile sunt nelipsite – de la coroane maiestoase, până la delicate agrafe argintii sau aurii şi la clinchetul brăţărilor de picior, vestimentaţia este ea însăşi vie. Pentru bărbaţi, cel mai reprezentativ exemplu este cel din regiunea Aseh – culoarea hainelor lor este negru, fiind culoarea regalităţii, accesoriul de pe cap poartă numele de Meukotop, iar arma tradiţională pe care o poartă la ceremonii este de obicei o lance sau sabie din argint.

Indonezia în patrimoniul UNESCO

Comorile exotice ale Indoneziei cuprind de asemenea o colecţie importantă de informaţii care alcătuiesc un buletin cultural unic pentru toţi cei care doresc să cunoască această civilizaţie aparte şi să exploreze cele mai frumoase locuri din regiune. Conform Listei Patrimoniului UNESCO, Indonezia adăposteşte 8 minuni geografice şi arhitecturale, care merită vizitate măcar o dată în viaţă. Printre acestea se regăsesc:

  • Complexul Templelor Borobudur

Acest complex, unic prin simplitatea şi formele din care este constituit, se află chiar în inima insulei Java şi datează din secolele VIII – IX, fiind o adevărată mărturie a rezistenţei sale în raport cu trecerea timpului. Un simbol al dinastiei Syailendra, care a domnit în regiune peste 5 secole, acest complex este o mărturie a bijuteriilor arhitecturale şi totodată cel mai mare templu budist din lume: cele trei mini-temple care alcătuiesc construcţia reprezintă trei valori fundamentale ale înţelepciunii budiste – kamadhatu, rupadhatu, şi arupadhatu şi respectă în totalitate cosmologia budistă. Toţi cei care vizitează acest loc sunt invitaţi să cunoască sfera formelor, a lipsei formelor şi a dorinţelor şi să îşi pună o dorinţă în faţa maiestoasei statui a lui Gautama Buddha.

  • Peisajul cultural al provinciei Bali: sistemul Subak ca o manifestare a filosofiei Tri Hita Karana

Regiunea Bali este bogată atât din punct de vedere turistic şi cultural, cât şi din punct de vedere al frumuseţii naturale. Cele 19,500 de hectare sunt asemenea unei privelişti de la înălţime: terasele plantaţiilor de orez şi templele de apă care le însoţesc sunt figuri geometrice maiestoase şi, alături de impunătorii palmieri şi marea de verde din jurul lor, alcătuiesc un peisaj de vis. Sistemul de apă subak exemplifică principiul filosofic balinez Tri Hita Karana, concept care urmăreşte contopirea spiritului, naturii şi a influenţei umane. Catur Angga Batukaru este cea mai veche construcţie arhitectonică balineză menţionată într-un document din secolul al X-lea şi încă un motiv în plus pentru care să acceptaţi provocarea culturală indoneziană.

  • Pădurea tropicală din Sumatra

Cuprinzând mai mult de 2.3 milioane de hectare, Pădurea tropicală din Sumatra este defapt un ansamblu a trei parcuri naţionale distincte: Parcul Naţional Gunung Leuser, Parcul Naţional Kerinci Seblat şi Parcul Naţional Bukit Barisan Selatan şi o grădină paradisiacă a biodiversităţii şi conservării speciilor rare. Aria protejată conţine mai mult de 10,000 de specii de plante, 580 de specii de păsări şi 22 de specii de mamifere asiatice, nemaîntâlnite altundeva pe continent. Acest ansamblu tropical este şi o mărturie vie a evoluţiei biogeografice a zonei şi include şi cel mai mare vulcan din Indonezia, Gunung Kerinci şi cel mai mare lac din regiunea Asiei de Sud-Est, Lacul Gunung Tujuh.

O vizită culturală în Indonezia trebuie să continue cu explorarea celorlalte locuri din Lista Patrimoniului UNESCO, fiind o adevărată hrană spirituală şi culturală pentru toţi cei care le vizitează. De exemplu, Templul Prambanan dedicat lui Shiva este cel mai mare complex budist din Indonezia şi este o minuţioasă bijuterie arhitecturală, în timp ce Situl Sangiran reprezintă locul unde istoria omenirii veche de mai bine de 1 milion de ani încă îşi păstrează secretele în faţa cercetărilor arheologice.

Mâncarea ca laitmotiv într-o vizită în Indonezia

Cine nu a gustat încă dintr-un preparat indonezin trebuie să se grăbească – acest templu al deliciilor exotice cuprinde o multitudine de preparate unice, care uimesc prin savoarea lor distinctă şi prin combinaţia de ingrediente şi culori prezentă în fiecare farfurie, Astfel că, savurarea unui satay tipic indonezian este imperioasă, de multe ori alături de Soto Betawi, o delicioasă supă din Jakarta. Nasi Uduk este dedicat vegetarienilor, în timp ce balinezul fel culinar Babi Guling va satisface pofta gurmanzilor. Să nu uităm de cel mai important moment al mesei, desertul – es teler sau klepon sunt două alegere excelente, asezonate şi cu un pahar de cendol.

Indonezia va fi prezentă în toate momentele festivalului WORLD EXPERIENCE.

Text: Denisa Duna, asistent organizare World Experience Festival